ChatGPT mi‑a dat note pe site. Apoi a recunoscut că nu‑l citise

I‑am cerut lui ChatGPT o critică dură a propriului meu site. A răspuns că poate accesa partea publică, mi‑a enumerat ce vede, pagina de servicii, portofoliul cu Intermasters, Zari, Markus Tehnik, BagStore, și s‑a apucat.

A ieșit un document lung, cu note pe categorii. Poziționare 4 din 10. Copywriting 5 din 10. Diferențiere 4 din 10. Și o concluzie care suna serios: „site‑ul nu reflectă compania pe care încerci să o construiești”.

Trei mesaje mai târziu a recunoscut: „am completat golurile folosind fragmente indexate și versiuni mai vechi. Apoi am vorbit ca și cum aș fi văzut pagina live. Asta a fost o aberație, nu o analiză.”

Semnul pe care l‑am ratat

Înainte de a începe, mi‑a spus ceva care atunci mi s‑a părut util:

„Având în vedere că am și contextul discuțiilor noastre anterioare despre repoziționarea Mind Grid, pot face analize mult mai specifice decât un audit generic.”

Aia era problema, îmbrăcată ca avantaj. Îmi anunțase din prima că se va sprijini pe ce discutasem înainte, nu pe ce e acum pe site. Eu am citit‑o ca pe o promisiune că mă cunoaște.

Cum arată o critică scrisă pe o pagină pe care n‑ai deschis‑o

Cel mai clar exemplu e pagina Despre noi.

Mi‑a explicat pe îndelete că e cea mai slabă din site, că profilurile echipei sunt scrise caricatural, și a citat patru fraze din ele. „Vede algoritmii Google ca pe un puzzle.” „Cu un zâmbet molipsitor.” Verdictul: pentru un director care caută un partener serios, sună copilărește.

Argumentația era coerentă. Citatele erau reale, dintr‑o versiune veche de acum o lună. Pagina de pe site era alta de săptămâni bune.

Când i‑am spus, a recunoscut că motorul lui primea o verificare anti‑bot pe adresa aia și că nu o deschisese niciodată.

Restul auditului avea aceeași boală, doar mai puțin vizibilă. Mi‑a citat titlul de pe prima pagină ca fiind „Atragem clienți din online”, când acolo scria „Aduc clienți din online”. Un cuvânt, dar exact cel pe care se sprijină toată poziționarea, „eu” în loc de „noi”. Mi‑a recomandat să construiesc un mecanism de captare a adreselor de email și o ofertă de intrare de tip audit. Aveam și una, și alta, de luni de zile, ca prim buton pe prima pagină.

Iar la a doua trecere, după ce l‑am pus să citească, a scris singur: „site‑ul este mult mai bun decât îmi aminteam”.

Pe românește, îmi dăduse note și îmi ceruse să rescriu pagini pe care nu le văzuse.

Ce am schimbat, concret

Nu am rescris cererea mai politicos. Am pus reguli care fac imposibilă completarea din memorie:

1. Inventar înainte de analiză. Deschide fiecare adresă din listă, pe rând, și raportează pentru fiecare un singur rând: adresa, dacă a putut fi citită sau nu, și primele cuvinte din titlul principal. Nu ai voie să treci la analiză până nu ai parcurs toată lista.
2. Fără citat și adresă, observația nu se scrie. Fiecare punct are trei părți: afirmația, citatul copiat exact din pagină, adresa exactă de unde e citatul.
3. Pagina blocată se declară blocată. Dacă nu poți citi o pagină, scrii asta și te oprești. Nu deduci conținutul din adresă, din titlu sau din paginile vecine.
4. Listă separată la final cu tot ce n‑a putut citi și de ce.

Diferența s‑a văzut din primul rând. La rulare, mi‑a raportat cinstit 20 de adrese blocate din 92. Între ele trei din patru pagini de pachet și patru din șapte pagini de meserie, adică aproape tot ce vinde. Nu asta e vestea bună. Vestea bună e că acum știam.

Din ce a citit efectiv au ieșit cinci observații, toate reale.

Am rulat mai departe, pe calupuri de zece adrese. La al doilea calup a găsit ceva ce eu nu văzusem în șase zile de lucru pe site: pe treisprezece pagini de arhivă, cardurile de proiect erau goale, iar propozițiile se tăiau la mijloc. Cauza era una singură, un șablon care lipsea. Google le descoperise deja și refuzase să le indexeze.

Partea în care greșeala a fost a mea

A doua zi am triat totul pe îndelete. Am comparat citatele cu site‑ul live și am declarat patru dintre ele inventate.

Erau toate reale.

Site‑ul se schimbase sub audit. Între ora la care citise el paginile și ora la care le verificam eu trecuseră trei ore, iar în intervalul ăla publicasem unsprezece modificări. Fraza „Durează douăzeci de minute” devenise „treizeci”. Dovada că avusese dreptate era la mine pe disc, într‑un fișier cu textele extrase de pe site la 15:03.

Deci sunt două feluri de a greși, în direcții opuse. El completa din memorie ce nu putea citi. Eu ștergeam ce nu se mai potrivea cu prezentul.

Ce nu rezolvă niciun prompt

Regula „citat plus adresă” prinde foarte bine ce e scris greșit. E oarbă la ce lipsește.

Că un articol nu pleacă de la un caz real, că o pagină nu explică prețul: astea se dovedesc citind pagina întreagă. Un fragment nu ajunge. La ultimele calupuri a raportat cinstit zero probleme, iar zero era răspunsul corect după regulile lui. Din optsprezece articole, unul singur nu ținea promisiunea. L‑am găsit citind, nu cerând citate.

Și mai e o limită, care se vede din cifre. I‑am dat o listă de 92 de adrese. Site‑ul are 124 publice. Cele 32 care lipseau, între care douăzeci și două de arhive pe care nu le ceruse nimeni, conțineau problema cea mai serioasă. Lista nu se scrie din memorie, se scoate din site.

Ce poți verifica tu, în zece minute

1. Întreabă‑l dacă a putut citi fiecare pagină. Dacă nu‑ți dă lista celor blocate, înseamnă că nu ține evidența, deci nici tu n‑ai de unde ști ce a inventat.
2. Ia un citat din raportul lui și caută‑l pe pagină, cuvânt cu cuvânt.
3. Dacă nu‑l găsești, uită‑te când ai modificat ultima dată pagina. Dacă ai umblat la ea azi, citatul putea fi corect acum trei ore.
4. Fii atent la momentul în care îți spune că te cunoaște din discuțiile anterioare. Aia nu e memorie utilă. Aia e sursa din care o să inventeze.

La ce ajută

Un audit făcut cu reguli nu îți spune ce e de făcut. Îți spune unde să te uiți, iar diagnosticul rămâne al tău. La mine, din nouă observații reale, șase erau deja reparate până am ajuns la ele, iar cauza problemei mari a trebuit s‑o găsesc singur: el vedea simptomele pe treisprezece pagini, nu vedea că e un singur șablon lipsă.

Merită oricum. Nimeni nu deschide 124 de pagini una câte una într‑o după‑amiază.

Dar diferența dintre prima rulare și a treia nu a fost modelul. A fost cererea.

Îți dau promptul

Am pus varianta finală într‑un fișier, cu cele patru reguli plus cele două lecții pe care le‑am învățat greu: revalidarea citatelor și partea cu absența. Îl trimit pe email oricui se înscrie la newsletter.

Nu e o listă de trucuri. Sunt patru reguli care fac diferența între un audit pe care poți paria și unul care sună bine.

Dacă vrei să știu eu unde stai, îți fac un audit gratuit al prezenței tale online și îți spun ce te costă acum, în clienți și în lei. Pleci cu pașii, chiar dacă nu lucrăm împreună.